Ciprian Muresan

Arta lui Ciprian Muresan e un produs cu p r e d i c t i b i l i t a t e limitata. O structura a carei logica urmareste sa destabilizeze orice logica ce ar vrea sa o fixeze. Un cub Rubik, in care suprafetele de contact se definesc in functie de capacitatea privitorului de a proiecta sau descompune un intreg. Deschisa la Galeria Plan b din Cluj, ultima sa expozitie, numita „Choose…” , e inca una din seria flashurilor posteuforice in care pragmatismul radical se intilneste cu negatia, evadarea cu prezenta, rezistenta cu utopia. Lucrarile sale reflecta la discursurile dominante si incearca sa pozitioneze contributia anonima in raport cu acestea, prin analiza modalitatilor de luare in posesie ori a parametrilor de democratie din interiorul sistemului. Un sistem in care ordinea temporala a lucrurilor este inversata, posibilitatea firescului suspendata, iar viziunea eroica dizolvata in rutina si mize dulci. Cind un stripper danseaza imbracindu-se, critica devine la fel de perversa ca si subiectul ei: in loc sa produca un alt plan al viitorului, se (si te) epuizeaza intr-un „preview” cu final constant aminat. Dependenta e insusi filtrul si furnizorul de acces, asteptarea o marfa, iar frustrarea un portal spre ceea ce stiai – continuum-ul controlat de economia dorintei. Cind o camera video e aruncata de la etaj sa filmeze caderea, previzibilul apare deviant: camera refuza sa functioneze in „real time” si reporneste abia la impact, contemplind, atemporal, cerul. Experimentul pare sa urmareasca o cautare a sensului si directiei, intr-o vreme in care, desi promisiunea gravitatiei e aceeasi, compresia spatiu-timp restringe libertatile si omogenizeaza alegerile. |n sfirsit, „cind o fata de noua ani iti face semnul ala cu taiatul gitului, e clar ca ceva se va intimpla, daca nu s-a intimplat deja. Dar cind lucrurile se petrec de-andoaselea, si totusi viata se scurge mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, asta e deja insuportabil. Ca si cum insasi posibilitatea de a avea loc un eveniment ar fi suspendata.” * Daca cele trei lucrari video (doua proiectii si un screening) pun in discutie utopiile normalitatii si ale viitorului (estetic?), alterate a priori de timp ca agent invizibil al determinarii si uzurii, lucrarea video “Choose” si pictura infatisind un grup de pionieri incaierindu-se pentru o ciocolata Milka dau dimensiunea rece a antieroismului in care locuim. Exista un sens al reciprocitatii intre micii eroi luptindu-se pentru ce a mai ramas din mit si copilul care alege sa nu aleaga intre doua lichide de aceeasi consistenta si culoare, combinindu-le. Ambele se contureaza ca micropractici critice in interiorul unei macroteorii totalitare, in care recompensa e insasi rezistenta la flux, nu prin opozitie, ci prin sustragere. Expectanta privitorului e inca o data deturnata de la traiectoria ei, iar scenariile ajung in acelasi punct de neintoarcere al unei (dez)ordini promise, viitoare sau trecute. II * Fragment din textul lui Ovidiu Tichindeleanu din invitatia expozitiei.